terapie asistata de animale 05 Jan 2019

BY: Andra Diaconu - psihoterapeut

Terapia asistatã de animale este o terapie complementarã, ce aduce numeroase beneficii psihologice, cognitive, fizice şi sociale. Neavând un caracter independent, se pliazã pe intervenţia standard (psihoterapie, logopedie, kinetoterapie, consiliere psihologicã, asistenţã socialã etc.) şi are rolul de a facilita progresul beneficiarului, contribund la dezvoltarea motivaţiei şi creând un mediu mai sigur şi mai plãcut. Interesul pentru acest tip de intervenţie s-a accentuat în 1977, odatã cu înfiinţarea asociaţiei Pet Partners, iniţial sub numele de Societatea Delta, care în prezent este lider mondial în domeniul interacţiunii om-animal.

TAA implicã într-un mod specific animale special antrenate în acest sens, având ca şi coterapeut un specialist uman. Terapeutul stabileşte planul de intervenţie, agenda pentru fiecare şedinţã, precum şi obiectivele, mãsurând constant progresul beneficiarului. Având un caracter versatil, TAA este beneficã în terapia unui spectru larg de tulburãri şi patologii: tulburãri din spectrul autist, depresie, ADHD, anxietate, tulburare de stres posttraumatic (PTSD), demenţã, Alzheimer, anxietate socialã, dificultãţi de învãţare, probleme locomotorii etc. Intervenţiile asistate de animale pot fi direcţionate cãtre o singurã persoanã sau cãtre un grup de indivizi şi se adreseazã tuturor categoriilor de vârstã: copii, adulţi şi seniori.

Terapeuţii necuvântãtori folosiţi în terapia asistatã de animale îndeplinesc anumite criterii bine definite pentru a ocupa aceastã funcţie. În primul rând este necesar sã aibã o personalitate echilibratã, sociabilã şi sã îşi doreascã interacţiunea cu oamenii. În al doilea rând, ei trec printr-un program special de pregãtire, bazat pe obedienţã şi desensibilizare la diverşi stimuli. Dresajul animalelor de companie se realizeazã prin tehnici comportamentale pozitive (utilizarea recompenselor). Deşi cei mai populari terapeuţi sunt câinii şi caii, terapia asistatã de animale se realizeazã şi cu pisici, iepuri, delfini, alpaca, pãsãri, veveriţe etc. Diferenţa dintre un animal de terapie şi unul de companie constã în pregãtirea specificã şi sistematicã, realizatã pe tot parcursul vieţii.

Animalul de terapie are un rol motivator. Fie cã beneficiarul este un copil, un adult sau un senior, acesta este mult mai motivat sã îndeplineascã anumite exerciţii care contribuie la atingerea obiectivelor propuse în cadrul şedinţelor. Corson (1977) a studiat efectul terapiei asistate de animale asupra pacienţilor cu tulburãri psihiatrice, retraşi din punct de vedere social şi neresponsivi la alte forme de tratament. Rezultatele au arãtat o scãdere a latenţei de rãspuns la întrebãrile terapeutului, creşterea numãrului de cuvinte folosite şi creşterea procentului de întrebãri la care persoanele instituţionalizate oferã un feedback. Alte studii au surprins rezultate similare în cazul pacienţilor cu Alzheimer. În urma terapiei asistate de animale, a crescut frecvenţa interacţiunilor sociale între aceştia şi îngrijitori.

Prezenţa animalelor de terapie stimuleazã conversaţia şi favorizeazã interacţiunile sociale, prin oferirea unui stimul extern, neutru, pentru focusarea atenţiei (Fine, 2000). Persoanele cu diferite tipuri de tulburãri emoţionale (depresie, anxietate, fobie socialã, tulburare de stres post-traumatic) gãsesc un refugiu în compania unui animal, care le distrage atenţia de pe propriile emoţii, simptome şi gânduri. Orice activitate devine astfel mai uşoarã şi mai agreabilã. În plus, un animal nu ne judecã şi ne acceptã necondiţionat, exact pentru ceea ce suntem, neţinând cont de poziţie socialã, realizãri sau eşecuri.

Terapia asistatã de animale oferã copiilor cu tulburãri din spectrul autist un mediu sigur, familiar şi predictibil, contribuind la sentimentul de securitate şi favorizând progresele. Aceşti copii întâmpinã dificultãţi în comunicare şi în interaţiunile sociale, neînţelegând cerinţele şi neştiind sã îşi exprime nevoile. Terapeutul necuvântãtor favorizeazã dezvoltarea acestor abilitãţi, fiind un factor motivator deosebit de important. Copilul este mai atent la animalul de terapie şi mult mai dornic sã se implice în diverse activitãţi educaţionale.

Un alt beneficiu substanţial îl constituie facilitarea comunicãrii şi a exprimãrii emoţiilor negative. Beneficiarii se deschid mult mai uşor atunci când e prezent animalul de terapie. În acest context, pacienţii îşi pot discuta gândurile, emoţiile, motivaţiile, conflictele sau experienţele, transpunându-le asupra companionului necuvântãtor.

Alte beneficii notabile ale terapiei asistate de animale presupun reducerea nivelului de stres, creşterea încrederii în sine, dezvoltarea atenţiei, facilitarea dezvoltãrii anumitor abilitãţi (citit, socotit, comportamente de autoîngrijire etc.), precum şi creşterea nivelului de oxitocinã, care contribuie la starea de relaxare şi bunã dispoziţie.

Şedinţele de terapie asistatã de animale se desfãşoarã similar cu cele de terapie standard, diferenţa constând în prezenţa terapeutului necuvântãtor, însoţit de conductorul acestuia. Tehnicile şi metodele utilizate se pliazã pe animalul de terapie, acesta fiind inclus în diverse jocuri, exerciţii şi discuţii, care duc la dezvoltarea abilitãţilor dorite şi la atingerea scopurilor propuse în cadrul şedinţelor. Specialistul uman stabileşte planul de intervenţie şi se concentreazã de bunãstarea beneficiarului. Focusul conductorului este pe terapeutul necuvântãtor, pentru a observa orice semn de obosealã sau stres. Astfel se asigurã o experienţã pozitivã, educativã şi productivã, atât pentru pacient, cât şi pentru animalul de terapie. Alegerea animalului de terapie se face în funcţie de simptomatologia beneficiarului şi de activitãţile desfãşurate în cadrul şedinţelor.

Call Now ButtonContactează-ne!