Tulburari alimentare

Elementele esenţiale ale tulburărilor alimentare sunt percepţia deformată a propriului corp, acompaniată de refuzul de a menţine o greutate corporală minimă. Astfel, oricât ar fi de slabă, persoana în cauză consideră că trebuie să slăbească şi face eforturi considerabile în această direcţie.

    Bulimia

    Bulimia se caracterizează prin episoade de mâncat compulsiv, urmate de comportamente compensatorii. Un episod de mâncat compulsiv se referă la o perioadă relativ scurtă de timp în care este consumată o cantitate de mâncare mult mai mare decât în mod normal. Individul se opreşte să mănânce doar atunci când este prea sătul, simţindu-se inconfortabil din această cauză. O altă caracteristică a mâcatului compulsiv este lipsa controlului: simte că nu se poate abţine să nu mănânce şi, odată ce a început, nu se mai poate opri. Persoanele care suferă de bulimie sunt de cele mai multe ori jenate de problema lor alimentară. Prin urmare, ele încearcă să îşi ascundă tendinţa de a mânca incontrolabil. De obicei, episoadele compulsive sunt declanşate de stări emoţionale negative (tristeţe, vină, furie etc.), de stres, perioade de dietă severă şi înfometare, dar şi de nemulţumiri în legătură cu greutatea şi cu percepţia propriului corp. Deşi pe moment mâncatul compulsiv produce o stare de bine şi de relaxare, este urmat în scurt timp de autoînvinuire, autocritică şi tristeţe puternică.

    Comportamentele compensatorii reprezintă cea de-a doua caracteristică esenţială a bulimiei. Acestea sunt acţiuni care au rolul de a compensa episoadele compulsive şi de a preveni creşterea greutăţii. Aproximativ 90% dintre cei care se confruntă cu această tulburare alimentară îşi provoacă singuri vărsături. Alte comportamente utilizate sunt uzul de diuretice, de laxative sau exerciţii fizice intense.

    Anorexia

    În cazul anorexiei se înregistrează o pierdere semnificativă în greutate, cauzată de refuzul persoanei de a mânca. Din teama de a nu lua în greutate, iniţial sunt eliminate alimentele bogate în calorii. Cu timpul, însă, persoanele anorexice exclud tot mai multe alimente din dieta lor, reducând foarte mult cantitatea de hrană ingerată. Percepţia propriului corp este puternic deformată. În unele cazuri, aceste persoane se consideră supraponderale, deşi indecele lor de masă corporală este mai mic decât ar trebui să fie în mod normal, ţinându-se cont de vârstă şi înălţime. Alteori, însă, cei ce suferă de anorexie ştiu că sunt slabi, dar consideră că anumite părţi ale corpului au câţiva centimentri în plus, care trebuie „daţi jos”.

    De cele mai multe ori, aceşti indivizi nu recunosc că au o problemă şi cred că persoanele care încearcă să îi ajute (familie, prieteni, doctori) vor de fapt să îi facă să se îngraşe. Pentru aceste persoane, a menţine o greutate foarte scăzută este deosebit de important, întreaga lor stimă de sine bazându-se pe acest lucru.