08 Dec 2018
BY: Andra Diaconu - psihoterapeut
Una dintre principalele probleme ale vieţii moderne o reprezintã nivelul tot mai ridicat de stres, care are un impact puternic negativ asupra stãrii de sãnãtate atât emoţionalã, cât şi fizicã, a relaţiilor interpersonale, dar şi asupra randamentului la locul de muncã. În ultimii ani, tot mai multe studii atestã efectul de reducere a stresului adus de terapia asistatã de animale.
Odendaal şi Meintjes (2003) au analizat efectul mângâierii şi vorbitului cu animalele de companie, pe un lot de 18 persoane. Rezultatele obţinute au arãtat schimbãri considerabile în nivelul oxitocinei, care s-a dublat, atât la oameni, cât şi la animalele acestora. Oxitocina este cunoscutã pentru efectele sale de calmare. Alţi indicatori ai diminuãrii stresului şi, implicit ai accentuãrii stãrii de relaxare, au fost creşterea nivelului de dopaminã, reducerea ritmului cardiac şi scãderea nivelului de cortizol.
Pentru veteranii de rãzboi care suferã de tulburare de stres post-traumatic, a avea un câine de companie este cel mai eficient tratament. Prezenţa animalului, jocurile şi contactul fizic le conferã afecţiune, confort şi siguranţã. Unele persoane povestesc cã, în timpul nopţii, au coşmaruri în care sunt pe front, în rãzboi, şi se trezesc deosebit de speriate. Câinele simte agitaţia şi sare în pat, liniştindu-i şi ancorâdu-i în prezent, amintindu-le cã de fapt sunt acasã. Deseori veteranii care suferã de stres post-traumatic simt cã nu pot ieşi singuri din casã, ajungând astfel sã se izoleze. Terapia asistatã de animale îi ajutã sã depãşeascã aceste obstacole şi sã îşi învingã tulburarea. „(Câinele) m-a fãcut sã fiu mai sociabil şi sã ies mai mult din casã”, declarã un veteran de rãzboi. „Îmi ia atenţia de pe mine şi o mutã pe el. Nu mai simt cã toatã lumea se uitã la mine şi e mult mai confortabil. Nu mai simt cã existã o ameninţare sau un pericol iminent.”
Chiar şi observarea animalelor, fãrã a fi prezentã şi interacţiunea cu acestea, are efect de reducere a stresului resimţit. Persoanele diagnosticate cu Alzheimer sunt deseori prea agitate pentru a se putea hrãni într-o manierã corespunzãtoare. Deseori ele nu sunt atente, îşi pierd rãbdarea, refuzã mâcarea şi chiar se ridicã de la masã. Un studiu efectuat de Edward şi Beck (2002) a demonstrat cã plasarea unui acvariu cu peşti în încãperea unde aceste persoane mãnâncã, are efect de calmare. Ele devin mai compliante şi mai puţin agitate, stau mai mult la masã, iar cantitatea de hranã ingeratã este mai mare.
Efectul de relaxare apare şi la copii, care deseori gãsesc un refugiu în animale atunci când se confruntã cu diverse evenimente stresante, precum începerea şcolii, un test, certuri în familie etc. Din acest considerent, utilizarea câinilor este o practicã des întâlnitã în investigaţii sau în audierea copiilor abuzaţi. Patrupedele au un efect puternic calmant, iar acest lucru îi ajutã pe copii sã treacã mai uşor peste emoţiile negative provocate de amintirile traumatice.
Alte studii aratã cã prezenţa unui animal este foarte beneficã înaintea unei intervenţii medicale. Pacienţii programaţi la chimioterapie, care erau lãsaţi sã interacţioneze cu un câine, prezentau un nivel mai scãzut de stres, în comparaţie cu cei care nu aveau aceastã oportunitate. Înainte de un transplant de inimã, pacienţii care aşteptau într-o încãpere în care era şi un acvariu, resimţeau o diminuare considerabilã a nivelului de stres. Katcher (1984) a observat cã plasarea unui acvariu în sala de aşteptare a unui cabinet stomatologic are un efect puternic de reducere a anxietãţii asupra pacienţilor. Efectul de calmare a fost surprins şi în cazul persoanelor spitalizate, care, o datã pe sãptãmânã, aveau ocazia sã interacţioneze cu un animal.
Dupã evenimentele din 11.09.2001, multe persoane din SUA au devenit anxioase atunci când urmau sã zboare cu avionul. Tocmai din acest motiv s-a creat un program prin care pasagerii, în sala de aşteptare, pot beneficia de activitãţi asistate de animale. În 27 de aeroporturi s-au implementat vizitele câinilor de terapie. Multe persoane au fobie de zbor. Altele sunt stresate din cauza aşteptãrii, a condiţiilor meteo sau a anulãrii zborului. Conductorii canini povestesc cum, odatã ce apare câinele de terapie, atmosfera se degajeazã. Oamenii încep sã zâmbeascã, îşi cautã telefonul sau aparatul foto pentru a face poze, se apropie pentru a mângâia sau plimba câinele. Mai mult, încep conversaţii spontane, între necunoscuţi.
Beck (2001) a realizat un studiu în care familiile participante au primit hranã pentru pãsãri. S-a mãsurat dinamica familialã, iar rezultatele au fost surprinzãtoare: în urma studiului, membrii familiei au devenit mai implicaţi şi mai apropiaţi unii de alţii. Comportamentul de hrãnire a pãsãrilor a continuat chiar şi la un an de la terminarea proiectului.
În concluzie, fie cã este vorba de o tulburare emoţionalã sau de expunerea la o situaţie stresantã (o intervenţie medicalã, un zbor cu avionul etc.), terapia asistatã de animale are efecte uluitoare asupra reducerii anxietãţii şi a nivelului de stres resimţit.
