06 Jan 2019
BY: Andra Diaconu - psihoterapeut
Achiziţia unei abilitãţi sau a unor informaţii noi este deosebit de utilã, însã uneori poate fi plictisitoare sau frustrantã, datoritã efortului pe care îl presupune. Cu ajutorul câinilor de terapie, copiii acumuleazã cunoştinţe noi într-o manierã uşoarã şi distractivã. Fie cã este vorba despre biologie, mediu înconjurãtor, anatomie, matematicã, vocabular, în cadrul terapiei asistate de animale cei mici se joacã învãţând. Prezenţa unui animal contribuie la reducerea anxietãţii şi a tensiunii resimţite, crescând în acelaşi timp motivaţia.
Una dintre activitãţile asistate de animale, foarte îndrãgitã de copii şi cu o ratã de succes impresionantã, este cititul pentru câini (reading for dogs). Elevii care nu au încredere în ei, cei care întâmpinã dificultãţi în a citi cu voce tare, precum şi cei timizi, sunt cei care beneficiazã cel mai mult de pe urma acestei activitãţi asistate de animale, dar nu numai ei. Orice copil care îi citeşte unui câine devine mai relaxat, mai puţin anxios şi mai confortabil, atât cu mediul înconjurãtor, cât şi cu el însuşi. Inima îi bate mai regulat, tensiunea muscularã scade, iar presiunea sângelui se reduce. Numeroşi elevi se simt foarte anxioşi, agitaţi şi nesiguri pe ei atunci când trebuie sã citeascã în faţa profesorului şi a colegilor. Le este teamã sã nu greşascã, sã nu fie criticaţi şi sã nu râdã ceilalţi de ei. Un câine este interlocutorul perfect: stã cuminte şi atent, ascultând povestea. Nu criticã şi nu râde atunci când e comisã o eroare. În plus, este mai mare plãcerea sã îi citeşti unui prieten blãnos atât de simpatic.
Acest program a fost implementat pentru prima datã în America, în 1999. Astãzi, un numãr tot mai mare de şcoli şi librãrii au început sã apeleze la cititul pentru câini. Studiile aratã cã tinerii care beneficiazã de cititul pentru câini au rezultate mai bune la şcoalã, citesc mai mult, merg mai des la bibliotecã şi prezintã o ratã de absenteism mai redusã.
Câinii care participã la astfel de activitãţi trec printr-un dresaj intens, special pentru acest lucru, iar în cele din urmã primesc o atestare. Deşi pare ceva simplu, nu orice câine poate fi un bun ascultãtor pentru cei mici. La fel ca şi în cazul altor activitãţi asistate de animale, nu conteazã rasa, ci temperamentul câinelui. Acesta trebuie sã stea cuminte, dar atent pe tot parcursul sesiunii, care poate dura 20-30 de minute.
Copilul intrã într-o încãpere în care nu existã prea mult zgomot, se aşeazã lângã câine, ia cartea şi, în timp ce îl mângâie uşor, începe sã îi citeascã. Deseori, se vede ca un profesor pentru prietenul patruped, iar acest lucru îi creşte încrederea şi stima de sine. De asemenea, câinele fiind un ascultãtor activ, care nu se plictiseşte niciodatã, îi dã un feedback pozitiv şi sincer, care îi întãreşte comportamentul şi îi creşte motivaţia. Chiar şi copiii care suferã de ADHD sunt mult mai liniştiţi şi atenţi în prezenţa unui companion canin.
Terapia asistatã de animale s-a dovedit beneficã şi în cazul copiilor care suferã de diverse tulburãri emoţionale. D. este elev în clasa a II-a, iar de când pãrinţii sãi au divorţat, el s-a confruntat cu probleme foarte mari la şcoalã. S-a retras foarte mult, încetând sã interacţioneze cu ceilalţi colegi. A devenit dezinteresat în timpul cursurilor, iar notele sale au scãzut foarte mult. A fost chiar nevoit sã repete anul. În urma sesiunilor de terapie asistatã de animale, axate în special pe cititul pentru câini, D. a fãcut progrese uimitoare. Starea afectivã s-a îmbunãtãţit, abilitatea de a citi s-a perfecţionat considerabil, notele au crescut şi a devenit mult mai atent în clasã.
S. este un alt caz care a uimit cu rezultatele pozitive obţinute în urma sesiunilor de citit pentru câini. S. suferea de mutism selectiv, iar acest diagnostic se manifesta prin lipsa unei comunicãri de orice fel în clasã. În timpul activitãţilor de citit pentru câini, psihoterapeutul sãu a observat cã S. citea în şoaptã. Dupã mai multe şedinţe, copilul a început sã vorbeascã mai tare, nu doar în prezenţa câinelui, ci şi a colegilor de clasã.
Aşadar, copiii învaţã mai uşor sã citeascã, sunt mai motivaţi, mai relaxaţi şi mai încrezãtori în forţele proprii atunci când citesc pentru un câine, decât în situţia în care interlocutorul este un profesor, un pãrinte sau colegii de clasã.
