BY: Andra Diaconu - psihoterapeut
Tulburarea obsesiv-compulsivã are de cele mai multe ori debutul în adolescenţã. Foarte rar, însã, poate sã aparã mai devreme, în copilãrie. Evoluţia este lentã, acompaniatã de fluctuaţii ale simptomelor. Astfel persoana în cauzã va avea perioade în care obsesiile vor fi mai puternice şi mai supãrãtoare, urmate apoi de perioade cu ameliorãri. Acestea însã nu vor dura mult timp şi simptomele se vor agrava din nou.
Studiile de specialitate aratã cã singura diferenţã între persoanele diagnosticate cu aceastã tulburare şi restul populaţiei constã în atitudinea faţã de gândul intruziv şi nu în conţinutul gândului. Un procent mai mare de 90% din rândul indivizilor nonclinici a declarat gânduri similare celor obsesive, fãrã a avea însã tulburarea. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor au gânduri negative, legate de posibilitatea de a contacta o boalã sau de a rãni involuntar pe cineva. Însã nu toţi dezvoltã tulburarea obsesiv-compulsivã, deoarece nu acordã o importanţã prea mare acestor idei şi nu se sperie prea tare de ele. Astfel, acestea devin nişte cogniţii izolate, trecãtoare. Pacienţii diagnosticaţi cu aceastã tulburare adoptã o cu totul altã atitudine. Cu cât aceste gânduri se opun mai puternic valorilor persoanei în cauzã, cu atât mai mult ele vor fi percepute ca nişte idei groaznice şi terifiante. În consecinţã, individul va încerca sã le evite cu orice preţ. Cu cât va încerca mai mult, cu atât mai prezente vor deveni în gândirea lui, transformându-se în obsesii. Persoana diagnosticatã cu aceastã tulburare, observând cã, în ciuda eforturilor de a-şi controla gândurile nu reuşeşte şi apare exact efectul opus, va cãuta alte metode care sã îi reducã anxietatea, mãcar temporar. Astfel apar compulsiile. Acestea sunt comportamente repetitive, sub forma unui ritual, care au ca efect reducerea neliniştii resimţite. Exemple de acţiuni compulsive sunt: numãratul, recitarea unei rugãciuni, tendinţa de a nu cãlca pe linii, verificarea de un anumit numãr de ori etc.
În concluzie, aceastã tulburare este susţinutã de încercãrile persoanei în cauzã de a înlãtura anumite gânduri negative şi apelul la diverse ritualuri (compulsii), care au rolul de a reduce anxietatea, însã numai pentru o perioadã scurtã de timp.