17 Aug 2019
BY: Andra Diaconu - psihoterapeut
Tulburarea obsesiv-compulsivă este caracterizată de existenţa obsesiilor sau a compulsiilor. Obsesiile sunt gânduri, idei, impulsuri sau imagini persistente şi repetitive, de care persoana în cauză nu poate să scape şi care provoacă o stare accentuată de nelinişte. Aceste obsesii sunt greu de controlat. Astfel, persoana care se confruntă cu tulburarea obsesiv-compulsivă face eforturi considerabile să ignore gândurile, imaginile sau impulsurile obsesive, însă fără prea mare succes.
Cele mai întâlnite obsesii sunt legate de teama de contaminare, frica de a nu fi vătămat pe cineva, teama de a nu fi efectuat o acţiune (încuiatul uşii, stingerea aragazului, oprirea apei etc.), necesitatea de a pune lucrurile într-o anumită ordine, imagini cu temă sexuală şi impulsuri agresive (teama că, în urma impulsului, individul îsi va omorî sau răni foarte grav propriul copil sau pe cineva drag).
Compulsiile sunt comportamente repetitive, efectuate iar şi iar, cu scopul de a diminua anxietatea provocată de obsesii. Cu alte cuvinte, persoana care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă se simte nevoită să efectueze aceste acţiuni pentru a preveni apariţia unui eveniment neplăcut sau pentru a se linişti pe sine. Astfel, cineva a cărui obsesie este că a uitat să închidă uşa, va fi tentată să meargă şi să verifice, pentru a-şi reduce îngrijorarea. De asemenea, va efectua comportamentul de verificare a uşii de câte ori va apărea gândul obsesiv. Dacă va încerca să reziste tentaţiei de a verifica uşa, starea de agitaţie şi de nelinişte se va amplifica până în momentul în care va ceda şi va face comportamentul compulsiv, care va avea ca efect reducerea anxietăţii.
Cele mai frecvente compulsii vizează număratul, curăţatul, verificatul, cererea de asigurări din partea celorlalţi şi ordonarea.
Atât obsesiile, cât şi compulsiile, sunt resimţite la un moment dat ca fiind iraţionale şi inadecvate.
