22 Feb 2019
BY: Andra Diaconu - psihoterapeut
Depresia poate fi cauzatã de unul sau mai mulţi factori comportamentali, genetici, interpersonali sau cognitivi.
Factorii interpersonali vizeazã conflictele conjugale, pierderea unei persoane apropiate, evenimente negative de viaţã, conflicte interpersonale, pierderea sau lipsa unui grup de prieteni etc. Studiile aratã cã persoanele care trãiesc într-o relaţie conjugalã conflictualã prezintã un risc spre depresie de 25 de ori mai mare decât persoanele care se bucurã de o relaţie armonioasã.
Modelul comportamental al depresiei considerã cã aceastã tulburare este rezultatul pierderii sau reducerii comportamentelor recompensatorii. Un factor declanşator este experienţierea unui eveniment negativ, fie el major sau de o amplitudine mai scãzutã. Utilizarea autopedepsei, prin critici excesive şi repetate şi adoptarea unor comportamente pasive, prin deprivarea constantã de recompense, contribuie la instalarea şi menţinerea simptomatologiei depresive: „nu îmi cumpãr o rochie frumoasã, pe care mi-o doresc, pentru cã m-am îngrãşat”. Alţi factori care funcţioneazã ca şi vulnerabilitate pentru aceastã tulburare emoţionalã sunt lipsa asertivitãţii, lipsa abilitãţilor de rezolvare de probleme şi adoptarea unor comportamente sociale nepotrivite, generând un sentiment de neajutorare. Lipsa unei legãturi clare între comportament şi consecinţe este un alt element care poate declanşa apariţia depresiei: „lucrez din greu şi nu sunt promovat/ã”; „fac anumite sacrificii pentru ceilalţi şi nu sunt apreciat/ã”etc.
Un alt factor de risc îl reprezintã comportamentele interpersonale dezadaptative. Personele triste au tendinţa de a vorbi mult despre ceea ce le supãrã. În consecinţã, prietenii le oferã atenţie şi încurajãri. Însã când acest episod se repetã de mai multe ori, cei din jur încep sã evite sau sã respingã persoana care le cere ajutorul, uneori recurgând chiar la critici. Scãderea suportului social este interpretatã greşit, fiind vãzutã ca şi o confirmare a imaginii de sine negative, a lipsei valorii personale, a companiei neplãcute şi a singurãtãţii. Toate acestea accentueazã starea depresivã în care se aflã individul. În concluzie, depresia este rezultatul unor excese şi deficite comportamentale.
Factorii cogntivi se referã la diferite tipuri de gândire dezadaptativã. Astfel, persoana care suferã de depresie are o imagine negativã despre sine, despre experienţele anterioare şi despre viitor. Un individ care se confruntã cu aceastã tulburare se concentreazã excesiv pe minusurile din viaţa sa, atribuindu-le o importanţã mult mai mare decât o au în realitate, în timp ce aspectele pozitive sunt minimizate sau chiar trecute cu vederea: „oricine poate face ceea ce am fãcut eu”, „nu e o realizare prea mare, am avut noroc”. Unele persoane se vãd atât de lipsite de valoare, încât nu cred în sinceritatea complimentelor pe care le primesc şi considerã cã nu ar trebui sã fie felicitate pentru vreo reuşitã.
Tendinţa de a accentua aspectele negative se activeazã automat ori de câte ori apare un eveniment stresant. Astfel, o problemã este explicatã în termeni negativi de tipul: „normal cã am un eşec, doar sunt un ratat”; „nu conteazã ce fac, pentru cã oricum nu îmi iese nimic”; „nimãnui nu îi pasã de mine”; „nimeni nu mã poate ajuta”; „viaţa mea nu va fi niciodatã mai bunã” etc.
Alte tipuri de gândire negativã apar sub formã de reguli: „dacã am un eşec, înseamnã cã sunt un ratat”. Distorsiunea acestui gând constã în faptul cã nu putem trage concluzii valide pornind de la un singur exemplu, deoarece cu toţii am întâmpinat un eşec la un moment dat în viaţã, dar asta nu înseamnã cã suntem cu toţii nişte rataţi.
