PTSD

Tulburarea de stres post-traumatic reprezintã reacţia unei persoane, ca urmare a implicãrii într-un eveniment traumatizant, caracterizat de elemente precum prezenţa morţii, ameninţarea cu moartea, vãtãmarea serioasã sau ameninţarea integritãţii fizice. Exemple de experienţe traumatizante pot fi: atacul, dezastrele naturale, accident, participarea ca martor la decesul unei persoane, abuz, viol, diagnosticarea cu o boalã severã sau terminalã etc.

    În urma trãirii unui eveniment traumatizant, pot apãrea 3 categorii de reacţii. Prima dintre acestea este caracterizatã de retrãirea întâmplãrii, la o intensitate similarã cu cea iniţialã, prin amintiri intruzive şi incontrolabile, declanşate de diverse zgomote, mirosuri sau cuvinte care seamãnã într-o oarecare mãsurã cu cele din timpul experienţei avute.

    Cea de-a doua categorie de reacţii se referã la evitare. Persoana în cauzã încearcã sã evite orice stimul care îi poate aminti trauma trãitã. În plus, ea încearcã sã evite chiar şi realitatea cotidianã, curentã, refugiindu-se în alcool sau droguri, cu scopul de a se detaşa de experienţa traumatizantã şi de a reduce emoţiile negative asociate cu aceasta.

    A treia categorie de simptome prezintã semnele stresului fizic, care se manifestã prin: tulburãri de somn, hipervigilenţã, furie, probleme de concentrare, sentiment puternic de vinã, ruşine, dezgust, iritabilitate, disperare, probleme sexuale, tensiune, impulsivitate, comportamente auto-distructive, relaţii interpersonale dezadaptative, somatizãri (dureri de cap, probleme de respiraţie) etc.

    Simptomele apar de cele mai multe ori imediat dupã evenimentul traumatizant, dar în unele cazuri debutul poate avea loc la câteva luni distanţã de factorul declanşator. Tulburarea de stres post-traumatic apare foarte des (între 60% şi 100% din cazuri) împreunã cu alte tulburãri precum: depresie, atac de panicã, abuz de substanţe, agorafobie, tulburare obsesiv-compulsivã şi fobie socialã.

    Studiile aratã cã un procent cuprins între 31% şi 75% dintre victimele unui viol dezvoltã aceastã tulburare. De asemenea, peste 30% dintre veteranii de rãzboi se confruntã cu simptomele tulburãrii de stres post-traumatic.

    Nu se cunosc încã motivele exacte pentru care unele persoane au aceastã evoluţie în urma unei experienţe traumatizante, în timp ce altele nu dezvoltã un tablou clinic. S-a descoperit însã cã anumite caracteristici ale evenimentului traumatizant pot prezice probabilitatea apariţiei tulburãrii, precum şi severitatea simptomelor: expunerea directã, nivelul crescut de ameninţare, severitatea ridicatã a experienţei şi durata mare a expunerii individului. Cercetãrile au demonstrat cã suportul social, primit în special din partea familiei si a prietenilor, are un efect moderator asupra dezvoltãrii simptomelor.