11 Feb 2019
BY: Andra Diaconu - psihoterapeut
Principalul factor comportamental ce întreţine atacul de panicã este evitarea. Aceasta este susţinutã prin condiţionare operantã. Cu alte cuvinte, evitând un anumit loc, persoana în cauzã se linişteşte. În viitor va adopta acelaşi comportament, deoarece deja l-a testat şi a vãzut cã are efect. Astfel, scãderea panicii funcţioneazã ca şi recompensã pentru comportamentul de evitare. Individul nu învaţã sã îşi gestioneze simptomele şi rãmâne cu vulnerabilitatea faţã de locul respectiv, deoarece teama dispare doar pe moment, nu definitiv. Aşadar, de fiecare datã când se va întâlni cu stimulul declanşator (o piaţã aglomeratã, o salã de curs, un magazin etc.) se va declanşa şi atacul de panicã. Deoarece evitarea este singura metodã de a-i face faţã pe care o cunoaşte, persoana îşi va îngrãdi tot mai mult aria de activitãţi, resemnându-se sã funcţioneze cu un handicap.
Un alt fenomen care întreţine atacul de panicã este generalizarea. Altfel spus, dacã primul atac de panicã apare într-un anumit cinematograf, persoana în cauzã va fi tentatã sã îl evite pe viitor, de teama de a nu avea încã un atac de panicã dacã merge acolo. Dupã o anumitã perioadã însã, apare tendinţa de a generaliza: deoarece toate cinematografele seamãnã într-o oarecare mãsurã, având elemente comune (ecranul foarte mare, multe scaune, aglomeraţie, mirosul de popcorn etc.), persoana va fi tentatã sã le evite pe toate. Din moment ce a fãcut deja un atac de panicã într-un loc similar, va considera cã sunt mari şanse ca orice spaţiu asemãnãtor sã fie periculos. În timp, e posibil ca individul sã evite toate locurile aglomerate, nu doar cinematografele, instalându-se astfel agorafobia.
Comportamentul de a recurge la o persoanã de siguranţã întreţine şi el mecanismul atacului de panicã. Prezenţa unei persoane apropiate, care poate oferi ajutor în cazul apariţiei simptomelor de panicã, poate reduce considerabil anxietatea resimţitã, însã doar pe termen scurt. La fel ca şi în cazul evitãrii, acest lucru funcţioneazã ca şi o recompensã, însã este o soluţie temporarã. Mai mult, ea are costuri substanţiale pe o perioadã mai lungã de timp, accentuând vulnerabilitatea celui care suferã de aceastã tulburare şi crescându-i dependenţa faţã de persoana la care apeleazã. Aşadar, problema nu-i va fi rezolvatã: pacientul va fi incapabil sã meargã singur în anumite locuri, iar acest lucru îi va menţine frica şi nesiguranţa legatã de capacitatea de gestionare a unui nou atac de panicã.
În concluzie, factorii comportamentali care întreţin aceastã tulburare sunt evitarea, generalizarea şi tendinţa de a recurge la o persoanã de siguranţã.
