10 Apr 2019
BY: Andra Diaconu - psihoterapeut
Anxietatea socială este a III-a tulburare ca şi frecvenţă prezentă în Statele Unite. Aceasta apare de cele mai multe ori între vârsta de 11 şi 15 ani, însă în anumite cazuri debutul poate avea loc şi în copilărie, înaintea vârstei de 10 ani. Copiii, deoarece sunt încă prea mici să identifice cauza fricii lor, reacţionează prin timiditate excesivă, retragere, inhibarea reacţiilor, uneori până la mutism.
Datele din literatura de specialitate subliniază posibilitatea existenţei unor factori biologici în instalarea anxietăţii sociale.
Această tulburare poate apărea uneori fără un istoric de timiditate sau inhibiţie socială prezente în copilărie. Debutul poate să fie unul brusc, după o experienţă umilitoare sau traumatizantă, sau unul insidios, dezvoltându-se lent, pe parcursul a mai multor ani.
Media de vârstă a persoanelor care solicită psihoterapie este de 30 de ani, ceea ce înseamnă un trecut plin de suferinţe şi experienţe neplăcute trăite înainte de a solicita servicii psihologice. Cu toate acestea, multe cazuri nu sunt tratate niciodată, deoarece persoanele care suferă de anxietate socială nu apelează la un psiholog.
Această tulburare este mai des întâlnită în cazul femeilor, decât în cel al bărbaţilor.
În ceea ce priveşte apartenenţa culturală, diferenţele se regăsesc în modalitatea de manifestare a simptomelor. În culturile asiatice, de exemplu, anxietatea socială apare sub forma fricii de a nu-i ofensa pe ceilalţi şi nu sub forma fricii de a nu se face de râs sau de a nu părea penibil, asa cum se manifestă ea în culturile europene.
